Adormirea Maicii Domnului
Scurt istoric
Jertfa

La memoriul documentat al Episcopului Roman Ciorogariu al Oradiei din 13 septembrie 1927, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat la data de 28 mai 1928, infiintarea Manastirii Izbuc, nume dat dupa izvorul intermitent din imediata apropiere a bisericii celei mari de acum.

Cu organizarea vietii monahale de aici, sus numitul episcop l-a incredintat pe arhimandritul Atanasie Popescu de la manastirea Dobresa din Episcopia Hotinului, numindu-l in 1929 preot la parohia Poiana Vascaului si staret al Manastirii Izbuc. Acesta pe langa un adevarat calugar s-a dovedit a fi si un foarte bun organizator.

Inceperea lucrarilor de zidire a bisericii si a cladirilor necesare a facut-o staretul prin savarsirea unei slujbe de binecuvantare a locului unde aveau sa se ridice edificiile la data de 30 aprilie 1930, in Vinerea din Saptamana Luminata numita "Izvorul Tamaduirii" care s-a dat ca hram bisericii ce s-a ridicat pe locul unde inca in 1929 staretul Atanasie improvizase un mic paraclis din lemn.

Urcus

Sfantul lacas a fost inaltat si apoi sfintit impreuna cu cladirile anexe la data de 15 august 1932, la praznicul Adormirii Maicii Domnului.

In 1937 staretul Atanasie s-a retras si apoi a venit cel de al doilea razboi mondial asa ca planurile initiale nu au putut fi duse la bun sfarsit.

Abia in 1959 sub staretia protosinghelului (apoi arhimandrit) Ioanichie Popescu modesta biserica inaltata de staretul Atanasie Popescu a fost extinsa la actualele dimensiuni.

In anul 1954, pe dealul din fata bisericii s-a construit o clopotnita in care s-a asezat un clopot din anul 1933, adus de la Arad, iar mai tarziu achizitionandu-se un alt clopot.Tot in acest an 1954 a fost stramutata de la Beius bisericuta de lemn reconstruita langa staretie cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Incepand cu data de 1 ianuarie 1984 a fost numit staret al manastirii vrednicul ieromonah (apoi arhimandrit) Iorest Grebenea de la Manastirea Putna. Cu binecuvantarea Preasfintitului Episcop Vasile Coman al Oradiei si cu sprijinul material al Episcopiei si jertfelnicia pelerinilor, a ridicat din temelii in scurta vreme noua staretie in 1985, apoi noua cladire cu doua etaje in 1987 precum si zidirea unei trapeze si a unei bucatarii. In vara anului 1989 a fost ridicat un nou paraclis pentru trebuintele duhovnicesti monahale pe timp de iarna.

Numele izvorului de "IZBUCUL DE LA CALUGARI" precum si numele de Calugari atestat prima oara la 1589, pe care l-a purtat satul Ponoare pana in 1968, dovedeste ca pe acest loc a functionat o straveche asezare manastireasca iar din documentele mai noi din arhiva Arhiepiscopiei de Esztergom din Ungaria rezulta ca in aceste parti au fiintat asezaminte calugaresti ortodoxe romane inca de prin secolele XI-XII.

Fenomenul carstic din incinta manastirii este un izvor vaucluzian intermitent, care functioneaza conform principiului hidraulic al sifonului. Acest tip de izvor prezinta cel putin o ramificatie in forma de "U" culcat prin care apa iese la suprafata si prin canalul superior atunci cand debitul este suficient de mare. Fenomene similare au fost studiate si descrise de Heron din Alexandria in lucrarea sa "Pneumatica".

Icoana facatoare de minuni primita inca de la infiintarea manastirii are o istorie complexa si are pictate intentionat rani pe chip. Bratele acesteia au o semnificatie aparte, intrucat "Povatuitoarea" sau "Hodighitria" este denumirea data copiei iconografice in care Fecioara Maria tine pruncul pe bratul stang si arata spre El, cu mana dreapta, ca spre Acela de care sa ascultam si pe care sa-L iubim. Pruncul Iisus tine in mana un sul de hartie, simbolizand Evanghelia sau Noul Testament, vestea cea buna adusa lumii prin venirea Sa. Fecioara Maria indruma spre Iisus cu mana dreapta. Modelul ii este atribuit Sf. Ev. Luca tocmai pentru ca acesta "a fost doctor", întreaga sa opera purtand reminiscente ale modului de gandire specific comunitatilor de terapeuti egipteni, comunitati pe locul carora au rasarit mai tarziu, dupa prigoana, primele asezaminte monahale si pustnicesti.

"Te pun să uiți pentru că altfel nu mai mergi la mănăstire" este un abuz săvârșit cu ajutorul unui telefon mobil setat pe modul difuzor, după cum se poate vedea mai jos. Pentru mine Maica Bucuriei este evreica care a născut bărbat, fără să știe de bărbat, o femeie care a călcat greșit, cu Zaharia, tatăl Botezătorului de la râul Iordan, de lângă Qumran, cel sculptat uneori discret deasupra de ușile împărătești de la care a primit cromozomul Y la vârsta la care nimeni nu are păcate; care își cunoaște foarte bine interesul și simțul de conservare. Care, în urma abuzului vizibil de pe chipul siluit de turci și de turciți, le face la rândul ei și altor creduli asemenea, a cărui copil din flori l-a adus în zbor barza care aduce toți copiii, cu flori în mână și cu aripa ridicată, copil care cu certitudine că nu a decolat apoi spontan în troposferă, cu tot cu trupul, de pe Muntele Măslinilor; ci care odihnește, asemenea judecătorului său Iosif Caiafa, într-un osuar de familie din Ierusalim. Vorba duhovnicului: "fugi și te ascunzi pe la izvor până te cere vreo maică, și atunci vezi cum e cu sensul mistic al femeii, cum te ridică și cum te doboară; o să-mi pară rău că te-am lăsat".

Mai jos, o filmare de slujire eterodoxă și ocultă cu caracter inițiatic de la catedrala mitropolitană din Timișoara în prezența moaștelor Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, "în Numele Domnului, al Sfântului Duh și al Sfântului Ioan":
Abuzul spiritual are un efect devastator asupra oamenilor. Un nivel foarte înalt de încredere este adesea plasat în liderii spirituali. Este şi ar trebui să fie de aşteptat faptul că încrederea va fi onorată și păzită. Atunci când o astfel de încredere este încălcată rana este foarte adâncă. Uneori, rana este atât de adâncă încât persoana rănită nu mai poate avea încredere într-o autoritate spirituală legitimă din nou. O situaţie similară există cu victimele din incest. Simptomele emoţionale şi psihologice expuse de către victimele unui incest sunt paralele și comparabile cu cele ale unui abuz spiritual, la un nivel remarcabil. Simptomul principal este incapacitatea de a se raporta în mod normal la oamenii care reprezintă sursa lor de prejudiciu emoțional.

Osuarul lui Iosif Caiafa, judecătorul lui Hristos, poate fi vizitat la Ierusalim. Mai jos, basorelieful cu Sfântul Zaharia, tatăl cromozomial al lui Ioan și al lui Iisus, așa cum reiese din Sfânta Evanghelie.

Te rog să îți iei ovalul din piept și să-l folosești pe post de supozitor, și tu, și neamul tău de duhovnici. Ce ar putea determina un tânăr penitent să declare în genunchi înaintea duhovnicului de cartier disponibilitatea de a-i mânca bocancii în eventualitatea în care minte sau ascunde ceva, și ca următor gest să-l implore pe acesta să nu-l lege și să nu-l pedepsească și să-l ierte indiferent ce consideră că i-ar fi greșit?

Om